Diagrama Națională a Insolației
Durata de stralucire a soarelui
Durata de strălucire a soarelui, reprezintă intervalul de timp, din cursul unei zile, când soarele strălucește și se exprimă în ore și zecimi de oră.
Pe teritoriul României, cele mai mari valori, de peste 2300 de ore anual se înregistrează pe litoralul Mării Negre, ca urmare a predominarii timpului senin în cea mai mare parte a anului, determinată de descendența aerului în apropierea Mării Negre.
Regiunile de câmpie se deosebesc între ele printr-o durată caracteristică a strălucirii soarelui, generată de condițiile circulației maselor de aer. Astfel, în timp ce în Câmpia Româna, durata medie anuală de insolație însumează peste 2100 de ore în partea estica si sud-estica și peste 2200 de ore în zona centrală și vestică, ca urmare directă a predominării aerului continental, în Cimpia de Vest sub influenta circulației oceanice dinspre vest, aceasta variază între 2047 de ore (Satu Mare) și 2178 de ore (Sânnicolau Mare).
Regiunile situate la adăpostul culmilor montane înalte beneficiază de o durată mai mare de strălucire a soarelui. Astfel, durata anuală depașește 2000 de ore în Subcarpații de Curbură și Getici, Podișul Moldovei, precum și în depresiunile situate la poalele Munților Apuseni.
Regiunile de deal și montane, unde numărul anual de zile cu ceață și cer acoperit prezintă o frecvență mai mare, numărul mediu anual al orelor de strălucire a soarelui se reduce treptat de la 1900 de ore în zonele de deal și podiș, până la valori sub 1600 de ore la altitudini de peste 2500 m.
În depresiunile intramontane, durata insolației se reduce mult datorită obstacolelor care limitează orizontul și persistența ceței și a nebulozității stratiforme, ca urmare a predominării inversiunilor termice.
Date furnizate de INMH